Protest

Aș putea să protestez împotriva birocrației din Românica mea dragă și să o tot fac...dar nu aș rezolva nimic. Aș putea să înțeleg de ce există acest stufăriș, și de multe ori când sunt pusă în fața lui mă strădui din răsputeri să o fac pentru că altfel aș putea-o lua pe câmpuri...dar nici asta nu ajută...Prea multă vreme românii, înțelegând prost conceptul de democrație, au făcut în țara lor ce au vrut...împotriva abuzurilor se încearcă să se ia măsuri; dar nu împotriva oricăror tipuri de abuzuri ci doar împotriva celor care deranjează în mediile superioare, abuzuri pe care cei puși să ne reprezinte nu le săvârșesc, cu toate că odată au făcut-o. Cu toate astea, birocrația lovește, de cele mai multe ori chiar în persoanele care, cu bun-simț, vor să realizeze ceva, pe cale legală, fără să înșele în vreun fel pe cineva și nu în persoanele care au învățat să eludeze legea, să înșele și să profite de cele mai multe portițe de scăpare pe care lege, intenționat sau nu, le lasă la dispoziția celor ce sunt inițiați în tainele înșelătoriilor de orice fel.

Vraja dragostei

Dragostea este sentimentul acela uluitor după care fiecare dintre noi tânjeşte,pe care îl caută cu înfrigurare, de multe ori toată viaţa şi pe care de multe ori nu îl ştie aprecia în momentul în care îl simte. Pentru ca acest sentiment să se poată manifesta în plenitudinea lui a fost inventată o instituţie care azi este considerată desuetă - căsătoria. Acest eveniment important în viaţa tinerilor de altă dată determină dezvoltarea în cultura populară românească a unui set de credinţe, superstiţii şi acte la graniţa dintre superstiţie şi magie. Toată cultura noastă populară este centrată în jurul superstiţiilor la graniţa dintre religie şi magie, martora a reminiscentei religii dacice.

Astfel, întâlnim practici de aflare a ursitului şi practici de determinare a iubirii.

"Ca să ştii dacă te iubeşte cel la care te gândeşti, iei un sâmbure de măr şi-l înfingi într-un bold (ac), şi-l aprinzi la lumânare. De pocneşte te iubeşte, de nu, nu".
"Ca să te iubească cineva, să împungi degetul cel mic, să picure trei picături de sânge într-un măr şi să-l dai aceluia să îl mănânce."
"Fetele se duc noaptea, în pielea goală la soc, şi-l sorocesc cu pâine, sare, zahăr să-şi vadă ursitoriul. De iese cal e bine, de iese om, stafie, la fel dar de iese un sul de fum, fata nu are parte."
"La miezul nopţii, spre Anul Nou, pune fata cămeşa pe uşă, aleargă de trei ori în jurul casei şi când vine a treia oară îşi vede ursitul."
"Tot spre anul nou, fetele când se culcă îşi pun cămeşile pe masă şi îşi visează ursitul."
"De anul nou îşi pun fetele în fiecare colţ de batistă cărbune, bani, floare, pâine, inel. Dacă descoperă cărbunele, se va căsători cu un ţigan, dacă descoperă inelul se va căsători degrabă, dacă descoperă floarea va mai aştepta."
"De Sf. Andrei îşi pun fetele 41 de fire de grâu sub cap şi cel care le va lua în vis îi e ursitul.
"Ca să fie înconjurate de atenţia băieţilor, fetele se afumă cu miere."
"De pestelca unei femei dacă te ştergi, eşti nebun după ea."
"Pentru ca bărbatul să stea acasă se lipeşte părul lui la cuptor sau se învârte mâncarea înainte de a-i fi servită în jurul hornului. Aşa cum se ţine hornul de casă să se ţie şi el; cum hornul cu gură mare nu ocărăşte, aşa să nu ocărască nici el, cum nu bea, aşa să nu bea nici el."

Se mai crede că un anumit tip de comportament poate să determine trăsăturile de caracter şi de comportament al ursitului/tei.

"Fata, când spală cămăşi, să nu se leopăiască în apă, să nu se ude pe strai, că i-i bărbatul beţiv."
"De poalele cămeşei de se şterge fata, îi e bărbatul beţiv."

Un anumit comportament poate determina evenimentele din ziua nunţii:
"Să nu mănânci din oală că îţi plouă la nuntă."

În cultura populară se mai spune că "Bărbatul, pe ceea lume, numai cu femeia ce a luat în cununie întâi stă alături." Sfârşitul este conceput ca o continuare a vieţii pământeşti. Oamenii care ţi-au stat alături aici îţi vor sta şi în eternitate.

Aceasta este doar o scurtă incursiune în lumea superstiţiilor şi a vrăjilor de dragoste, lume mult prea vastă pentru a putea fi cuprinsă nici măcar într-o carte, dar care dispare văzând cu ochii.

România mea

Întotdeauna am vrut ca înainte să plec să vizitez alte ţări, să imi vizitez propria ţară. Educaţia patriotică, oferită elevilor la scurt timp după revoluţie, păstra încă rămăşitele ideologiei socialiste, preamărind scumpa noastră ţară, atât de bogată şi de frumoasă, având aspectul unui buchet de flori, strâns cu panglica Dunării. Imaginea pe care ne-o ofereau era una idilică; România ţara din poveşti. Curiozitatea m-a purtat, pentru început, copil fiind, în Moldova. Mănăstirile minunate, cetatea de la Neamţ, etc...mai apoi, plimbându-mă, paşii m-au purtat prin locuri de o frumuseţe de neînchipuit...toamna, în Munţii Apuseni, peşterile care se găsesc în acea zonă, cetăţile străvechi ascunse în aceşti munţi, şi nu numai...micile staţiuni, care cândva constituiau adevărate oaze de relaxare pentru oricare dintre cetăţeni, devenite azi prea scumpe, sau rămase în paragină...oraşele medievale, ceţăţi, cu bastioane şi ziduri de apărare, litoralul românesc...prost exploatat şi murdar, dar cu un potenţial ridicat, munţi cu pârtii pentru ski şi alte sporturi de iarnă...avem o ţară care poate oferi de o paletă largă de posibilităţi de relaxare şi recreere. În schimb, singurul element valorificat (la maximum, indiferent dacă se potriveşte în peisaj sau nu) este Dracula sau Vlad Ţepeş, care a fost peste tot, şi în jurul căruia se ţes poveşti, care mai de care mai interesante. Se uită adesea de unele oraşe cu cetăţi medievale şi monumente care uimesc prin frumuseţea lor, gen Braşov, Sibiu şi Sighişoara,
de mănăstirile din Moldova, Muntenia, Maramureş, de fostele staţiuni, unele dintre ele descoperite încă de pe vremea ocupaţiei romane...Nu vrem să luăm exemplul Franţei sau a oricărei alte ţări occidentale, care exploatează la maxim aceste aspecte. Binenţeles că primul lucru care trebuie făcut este curăţenie...să se scape de nelipsitele pet-uri care cresc pe fiecare margine de drum, pe fiecare mal de râu, multicolore şi deranjante...
.Nu vrem să ne însuşim o educaţie ecologică care să ne permită să menţinem un mediu curat şi sănătos...